Schizofrenie                                                                                                                                               Anca  Berzescu



Numar stelele fricii într-o noapte de maci înzăpeziţi 
Vreau să pleci,sau să mai stai doar tu cu mine-aici.
Nu ştiu ce vreau,sunt un atom într-un univers imens
Ştiu când am intrat aici dar nu sunt sigura cand ies.

De ce îmi spui că va fi bine? Nu e niciodata-aşa!
Simţi cumva moartea ce vine? Eu o aud. E doar a ta
Ce o sa fac eu fară tine?Cui îi mai pasă? Acum eşti mort
Să nu mă strigi acum pe nume!Nu o sa vin. Nu o sa pot...

Am plâns destul.Acum e bine. Vorbesc cu tine-aici,prin casă
De ce mereu doar eu cu tine pierd nopţiile stând pe terasă?
Nu sunt nebună,eu te-aud. Ei sunt nebuni ca nu te-ascultă
Nu te-am iubit,nu te iubesc,iubirea noastră este mută.

De ce mă mint veşnic pe mine?De ce-mi doresc sa fii aici?
Te văd seara sub clar de lună...taci acum!Nu vreau să-mi zici
Să-mi zici mereu să vin cu tine,să fim doar noi,noi amândoi
Am o întrebare bună:exis-un "tu",exist-un ''noi''?

Pe cine-ncerc să păcălesc?Greşesc caci mă mint doar pe mine
N-am vrut,nu vreau să te iubesc dar inima altceva spune
Hai sa fugim doar noi departe fara de lume sau de legi
Sa ne plimbam noi doi sub soare ,unde vrei tu,poti sa alegi.

Sa fie oare marea larga? Să plutim uşor,uşor...
Inima mea-i ca o grenadă,va exploda de-atâta dor
Vreau să te vad,s-aud,să simt şoaptele tale mult pribege
Să cadem într-un abis finit.Iubirea noastră să ne lege.

Sau o plimbare printre nori,să zburăm cu rândunele
Să te văd zâmbind din nou cu ochii ca două mărgele
Aş face orice pentru tine,Aş prinde chiar si soarele
Nu ştiu ce vrei tu de la mine,ţi-aş da cerul şi cu stelele.

Ia-mă acum!Promite-mi marea,marea ochilor tăi celesti!
Ia-mă-n brate! Dă-mi culoarea viselor noastre pământeşti!
Calatoresc in ochii tăi,striga-mă să vin la tine
Sunt împrumutul vietii,tu esti moartea.Vino după mine!

Pasesc adanc,iti simt chemarea,ma apropii-acum usor de tineMa iei in brate,simt cum moartea ma copleseste si pe mine
Aripi negre-mi cresc in spate,nu stiu in ce mai transformat
O durere ma strabate,mai pacalit,sunt chiar in iad.

Sufletul vesnic imi arde intr-o durere colosala
Mai facut sa te iubesc,o iubire-acum banala
A cata victima iti sunt? Cate suflete ranite
Ard in flacari ca si mine,nenorocitele prostite? Salonul 3 etajul 5 o pacienta-a decedat Corpul ei lipsit de viata atarna de o funie Ghinion peste ghinion,caci totul e pacat Sotul ei cel disparut a fost gasit pe şine.

Nimeni nu o va mai stii pe ea,Maria
Ce din dragoste s-a sinucis
Pacalita de un spirit
Pentru a parea totul de vis.

Gânduri in noapte
                               Anca Berzescu

Doamne,cât eşti de frumoasă!
Ochii tai,mă copleşesc...
Mă faci să mă simt,din nimeni
Un astru veşnic ceresc.


Ţi-aş pune luna la picioare,
Nu-mi paree nimic mareţ
Nu sunt doar cuvinte goale,
De dorul tau innebunesc.


Când îţi voi spune că-mi eşti dragă,
Obrajii tai,o sa-ţi ia foc.
Aş vrea să fie-o cale largă
Prin care-un zâmbet spune tot.


Sau poate doar un trandafir
Roşu aprins,oricum ar fi
Iţi va aduce pe-a ta faţă
Un zâmbet cald,ca de copil.


Dar stau şi îmi repet în minte
Şcenarii veşnice uitate
Sperând mereu la o privire
Paşesc adânc şi intru-n noapte.